Copilăria – cea mai frumoasă perioadă a vieții, atunci când visele nu au hotare și când bucuria unei lingurițe de zahăr este incomparabilă. Copilăria este lumea în care visele nu pot avea hotare și unde totul pare a fi trăit cu maximă intensitate. Îmi amintesc cu drag de clipele dulci ale copilăriei mele, când călătoriile la bunici erau vacanțele mele perfecte. Dacă mi s-ar oferi o șansă să schimb vreo frântură din acele momente nu cred că aș schimba nimic, pentru că anume ele au fost momentele ideale ale vieții mele, când pâinea caldă din cuptorul bunicii era cea mai așteptată masă a zilei. Nu cred că există copil mai fericit decât cel care a avut șansa de a-și savura copilăria cu toată splendoarea ei.
Însă cu părere rău s-au mai schimbat vreumurile, fericirea copiilor anilor 2000 nu mai poa te fi comparată cu personajele din povești, cu jocurile pline de poezii și plăcere, cu prietenii care păreau că se leagă pentru o viață întreagă. Acum fericirea copiilor se rezumă la jocurile pe calculator, care îi transformă în roboți și personaje fictive, care nu oferă nici un fel de educație. Copiii zilelor noastre nu se mai bucură de o acadea adusă de bunelul din pensia agonisită, ei așteaptă tablete și telefoane mobile de ultimă generație, pe când noi nici că puteam visa la așa ceva, fericirea noastră se rezuma chiar și la un măr dulce rupt din grădina bunicii. Pentru noi copiii anilor '90 clipele erau mai valoroase, noi așteaptam nerăbdători să vină Crăciunul, ca să gustăm din bunătățurile pregătite de mama, pe când acum, ei nu se mai pot bucura de acea bucățică de cozonac coaptă în cuptor, aceștia având zi de zi la îndemână dulciuri și gustări pe care noi le putem avea numai în zile speciale. Sunt sigură că și copiii de azi sunt fericiți cu ceea ce au, sunt și ei lipsiți de griji, au și ei vise, însă visele lor depășesc cu mult limitele realității. Aceștia inconștient fiind izolați de lume, trăindu-și copilăria într-un mediu închis la cârma tehnologiilor care au pus stăpânire pe gândurile unui copil fericit.
Îmi pare extrem de rău că odată cu noua generație încep să se destrame și tradițiile, nu mai există acea fericire de a merge cu colinda, copiii chiar dacă merg nu se mai bucură de nuci, mere și bomboane, aceștia așteptând bani și bunuri valoroase. Mă bucur nespus că noi am fost generația, care am avut marea fericire de a ne informa din cărți și nu din calculatoare, și cei care am trăit cu intensitate clipele copilăriei. Dacă ne-am așeza să depănăm amintiri din acea perioadă, ne-ar ajunge informație pentru cărți întregi, și nu anume cărți, ci cărți de valoare care și-ar lăsa adânc amprenta asupra trecutului unui copil care a avut fericirea să se nască în perioada anilor '90. Nimic nu poate fi comparat cu acele momente frumoase, care păreau a fi rupte din povești. Pot spune că inocenţa şi naivitatea fac din copilărie o lume fericită, înconjurată de bine şi apărată de puritate. Iar noi am trebui să fim cei care încearcă să le ofere copiilor, măcar frânturi din acele momente de vis pe care le-am trăit noi atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu